Vrem mult, vrem repede, vrem tot o dată, dar avem nevoie să depășim mai întâi niște etape. Uneori nu poți merge mai departe până nu atingi anumite repere.
Degeaba împingi, degeaba te agiți, degeaba te ții cu dinții de program că lucrurile tot nu se leagă, pentru că mai ai nevoie de ceva, mai ai nevoie de o integrare, mai ai nevoie de o conștientizare, mai ai nevoie de o încheiere pentru ca un nou început sa apară, pentru ca totul să aibă un sens.
Permite noului să intre în viața ta. Pentru ca ceva să poată crește trebuie ca altceva să se consume. Lumea este într-o continuă mișcare. Lucrurile, oamenii, emoțiile vin și pleacă, iar ceea ce rămâne este doar învățătura.
Ne dorim ca totul să rămână la fel, dar totuși să se schimbe, vrem să primim mai mult fără să dăm mai mult, vrem să creștem fără să investim și vrem recoltă fără ploi.
Mă relaxez. Respir. Care este următorul mesaj? Închid ochii. Începând de astăzi nu mă mai grăbesc. Simt pieptul cum urcă și coboară. Las respirația să curgă în voie. Care este următorul mesaj?
În școala generală eram un elev mediocru spre slab. Nu înțelegeam nimic, nu gaseam motivația și în permanență eram cea mică, neputincioasă, care nu știa nimic și era neîndemânatică. Era ca și cum la un moment dat am renunțat să mai încerc, m-am resemnat și credeam că nu are rost să mă mai zbat. Lumea din jurul meu părea tot ce poate exista. Nu vedeam și nu înțelegeam ce ar putea fi diferit.
Da, știu cum e… știu cum te simți, știu că doare și știu că ești la capătul puterilor. Panica ultimilor ani ne-a afectat pe toți. Frica a făcut mai multe victime decât orice virus și orice război. Știu că ți se pare că nu mai e nicio scăpare. Deși apele s-au mai liniștit tu totuși simți că nu s-a terminat, pentru că încă nu te simți bine, încă nu simți că ești în siguranță.
Ți s-a întâmplat vreodată să intri într-o clădire și să ai un feeling cunoscut?
Eu când am intrat prima dată în școala în care învață fiica mea mi s-a părut la fel de întunecoasă și de umedă cum percepeam școala în care am făcut eu clasele primare. Parcă m-am întors în timp și simțeam din nou aceleași emoții, aceeași frică că nu știu și nu pot suficient, că voi fi din nou mustrată, că sunt atât de mică și de neînsemnată, am retrăit tot spectrul de emoții pe care eu, elev fiind l-am asociat cu școala.
Cum poți ști dacă ai vindecat copilul interior?
Vindecarea copilului interior este un proces de durată și implică antrenarea atenției în corp astfel încât să poți sesiza care sunt acele amintiri care te fac să retrăiești iar și iar aceleași emoții distructive. După cum am mai spus ceea ce numim noi traumă din copilărie nu trebuie neapărat percepută ca o calamitate, pot fi situații, replici primite, etichete puse la adresa noastră pe care noi le-am interpretat într-un mod neplăcut și care ne-au lăsat răni emoționale.
O ideologie destul de populară spune că fiecare dintre noi are de adus o contribuție în această lume și că primim sarcina chiar înainte de a ne naște. Mai mult s-a făcut o corelație între neglijarea misiunii personale și afecțiuni ale inimii, tocmai pentru că barometrul nostru interior este setat să ne aducă bucurie atunci când lucrăm la misiunea personală pentru a ne ghida spre realizarea ei.
Recent am citit despre un studiu experimental american care m-a pus pe gânduri și deși nu este în spiritul postărilor pe care eu obișnuiesc să le public, consider că este foarte interesant de observat și de contemplat și apoi putem facem o corelație între ceea ce s-a descoperit și situația actuală din lume.
Eu cred foarte mult că lumea în general, în ciuda polarității, tinde în permanență spre echilibru și este capabilă să se autoregleze tinzând spre binele comun.
Am simțit sa împart cu voi bucuria mea de astăzi!
Romanian