Cu răbdarea treci și marea

Degeaba împingi, degeaba te agiți, degeaba te ții cu dinții de program că lucrurile tot nu se leagă, pentru că mai ai nevoie de ceva, mai ai nevoie de o integrare, mai ai nevoie de o conștientizare, mai ai nevoie de o încheiere pentru ca un nou început sa apară, pentru ca totul să aibă un sens.

 

Angrenajul nu este complet încă și nu funcționează pentru că lipsește o rotiță.

Zi și noapte alergăm după TREBUIE, TREBUIE și iar TREBUIE și uităm de tihnă. Ne roade vinovăția că nu putem face totul, că nu putem fi perfecți, că nu apucăm să îndeplinim toate rolurile, dar nu înțelegem că fiecare lucru are locul și vremea sa.

 

 

Ia de la fiecare ce este pentru tine și acceptă că ceea ce aveai nevoie la momentul respectiv ai făcut, pentru că nimic nu este doar pentru un singur om, fiecare avem de luat de acolo ceva-ul nostru.

 

Lucrurile au o ordine perfecta, fiecare la locul potrivit pentru a desăvârși creația. Lasă-i pe ceilalți, fiecare are ritmul său, fiecare are lecțiile lui, nu avem nevoie cu toții de aceleași ingrediente pentru că nu facem cu toții aceeași prăjitură.

Atunci când ți se pare că bați pasul pe loc ești de fapt în căutarea următorii trepte, una care rezonează cu tine, atunci când ți se pare ca toți au luat-o înainte și doar tu ești în urmă nu faci decât sa te străduiești sa fii ceea ce nu ești, sa te încadrezi într-un șablon care nu este conform cu realitatea, nu este pentru tine.

 

Nu exista un tipar general, fiecare are drumul lui. Cu toții căutam rețete, dar nu poți aplica nimic orbește, unele repere se potrivesc dar doar dacă le îmbraci în propriul stil, doar dacă lași și ceva din tine acolo, dacă ajungi suficient de adânc în ceea ce te definește pe tine și ceea ce ai tu de parcurs și vindecat, când găsești ce ai de oferit.

 

Întotdeauna este ceva de bifat pentru ca altele noi să vină.