Vrei un copil cu încredere în sine?

În primii 4-5 ani din viață copiii cred absolut tot ce le spui și ajunge cu ușurință în sistemul lor de convingeri. Ei văd în părinți, doamna educatoare, sau orice alt adult cu autoritate din viață un deținător al adevărului absolut, care are răspuns la orice întrebare și care are în permanență singurul răspuns corect care există. Li se pare că dacă așa a spus mama nu există altfel. În același context încep să colecționeze etichete pe care le stochează în subconștient. Prin urmare, felul în care este definit de persoanele din jurul lui îi ghidează într-o mare măsură deciziile de mai târziu.

 

Ceea ce am observat la copiii mei este că acest fenomen se răsfrânge și asupra a ceea ce pot să facă sau nu. Dacă vrei ca un copil să aibă ceva, până să îl înveți cum să procure acel ceva va trebui pur și simplu să i-l dai. La fel și cu încrederea.

 

Când fetița mea cea mare avea 5 ani încercam să o învăț să meargă pe bicicletă, dar era temătoare și voia să o țin în permanență; țineam bicicleta să se urce pe ea și apoi până când se dădea jos, nici nu am apucat să îi explic cum să pornească de pe loc. Trecuse deja mai mult timp și nu voia cu niciun chip să încerce singură, într-un moment de inspirație m-am uitat în ochii ei și i-am spus cu încredere: ”Ilinca, îndreaptă spatele! Ridică bărbia! Tu știi să mergi pe bicicletă! Eu am încredere în tine și știu că tu poți! Și până acum ai mers singură, eu doar am fost aici lângă tine ca să te pot prinde, dar nu a fost nevoie! Tu poți singură! Ai încredere în mine? Eu am în tine! Tu știi să mergi pe bicicletă!” Atunci s-a urcat, a pornit singură de pe loc și dusă a fost! Sinceră să fiu, nu m-am așteptat la asta și abia după mi-am dat seama că nu o învățasem nici cum să se oprească , dar am dat instrucțiuni din mers și totul a mers excelent.

 

 

Copiii sunt capabili să învețe să meargă în câteva luni, și să vorbească fluent o limbă în mai puțin de doi ani fără niciun fel de curs. Dacă tu crezi că poate, va crede și el și chiar va putea!

 

Bineînțeles că este nevoie și de un echilibru aici, pentru că nici în extrema cealaltă nu poți cădea și să îl încurajezi nejustificat ca la prima nereușită să clacheze, deși să învețe să mai și piardă este la fel de util, dar nu ezita să îi oferi încrederea ta atunci când are nevoie de asta! Susținerea părinților crește semnificativ șansa de reușită și încrederea în sine. Dacă el nu este obișnuit cu o astfel de atitudine din partea ta, și este mai măricel, este posibil să ezite, dar dacă o vei face mai des și îi vei aduce argumente care să îl convingă de calitățile lui, vei fi surprins de reușite!