Cât de greu îți este să îți spui părerea? Cum te simți atunci când ceea ce vezi este împotriva valorilor tale, dar pur și simplu nu îți poți găsi curajul să te ridici și să vorbești, chiar dacă o vei face cu cel mai mare respect și chiar dacă este vorba despre subiecte minore? Ce faci cu acel nod în gât care te sugrumă? Ce faci cu tusea care te apucă după și nu știi de unde vine și cum să o oprești?
Îți sună cunoscut?
Cumva ai înțeles că nu e ok să deschizi gura, că ceea ce spui tu de obicei nu este acceptat, că este mai bine să taci decât să ceri, sau să dai o părere. La școală erai pedepsit dacă vorbeai neîntrebat, acasă erai ridiculizat… ”dar tu judeci?!” ce să judece un copil de 3 ani?! Cumva ai înțeles că ceea ce iese din mintea ta ar trebui ucis din fașă. ”Ți-a fătat mintea un pui?! Omoară-l!”, îți amintești?
Da, știu sentimentul… și mai nou îl văd la tot pasul în jurul meu, îl simt și eu o dată cu cel ce suferă în fața mea, dar știi ce? În tot acest timp am înțeles toate acestea greșit… ca multe altele.
Toate acele critici, toate acele argumente care veneau împotriva ideilor și a faptelor tale te-au făcut să te simți incompetent, incapabil, bun de nimic, stima de sine merge tot mai jos și o dată cu asta toate se prăbușesc spre anxietate, dar știi ce?
Nu e vorba de incompetență aici, ci de inadecvare!
Incompetența este atunci când tu nu te pricepi la nimic, nu știi să faci nimic ca lumea, nu înțelegi nimic și îți pierzi orice nădejde. Acum o să îmi spui că exact așa te simți. Da, știu… fetițele mele, pe rând mi-au spus plângând în zile diferite, fără să se audă una pe cealaltă că nu pot și nu știu să facă nimic. Și eu am simțit asta de mai multe ori, dar asta doar pentru că atunci când nu ne iese ceva uităm de toate celelalte lucruri bune. Din exterior am putut să fac foarte ușor o listă lungă de lucruri bune pe care un anume copil de 7 ani știe să le facă, și chiar foarte bine. Dar pierdut, adâncit în problemă, mintea ta poate să ruleze doar adâncul hău al nenorocirii în care te vezi. Și uite așa ajungi din nou și din nou la concluzia că ești defect. Nu există niciun om pe lume care să fie complet incompetent, lipsa încrederii în sine te face să te simți astfel.
Pe când inadecvarea este cu totul altceva… este atunci când nu răspunzi așteptărilor celorlalți. Când ceea ce spui sau faci nu este în concordanță cu ceea ce cred ceilalți că este normal sau corect. Dar lucrurile pot fi făcute în stilul tău. Nu există o rețetă perfectă pe care toată lumea să o urmeze. Ai nevoie să treci prin filtrul tău fiecare lucru pe care îl faci sau fiecare idee pe care o emiți.
Inadecvat ești atunci când alegi o altă cale pe care cei ce te privesc nu o cunosc încă, atunci când ieși din modul obișnuit, bătătorit de ceilalți, de a privi lucrurile.
Nu te mai poți ghemui de frică pentru că acum înțelegi cât de absurd este… știi că tot ceea ce te sperie este critica ce ar putea veni din partea celorlalți care este complet nerelevantă pentru că ea reflectă ceea ce văd ceilalți, iar ceea ce tu ești cu adevărat nu este doar ceea ce văd ceilalți. Doar tu știi ce este înăuntrul tău, ceea ce simți și prin ceea ce ai trecut, sau care sunt blocajele la care lucrezi.
Văd acum foarte clar de unde vine acea frică. Văd cum mă simt atunci când cineva critică în acel stil caracteristic. Dar dacă sunt criticată asta nu înseamnă că sunt incompetentă, ci înseamnă că acționez inadecvat în opinia cuiva, adică în dezacord cu ceea ce crede observatorul că este calea cea corectă, sau mai frumos spus, acționez dincolo de blocajele celor din jur.
Și da, poate fi calea corectă, dar doar pentru cel pentru care acea idee face sens. În permanență avem de trecut ideile și modul de a acționa prin propriul filtru. Cum anume este pentru mine acea instrucțiune? Se potrivește cu mine? Rezonăm? Duce spre obiectiv așa cum eu îmi doresc și așa cum simt să fie? Vede celălalt acele argumente care sunt atât de importante pentru mine?
Să fii inadecvat nu înseamnă să fii defect, ci înseamnă să gândești diferit, ceea ce este cheia spre a progresa. Tot ce este revoluționar este diferit de ceea ce știai până acum, așa e? Dacă îți este frică să faci lucrurile diferit pentru că va veni cineva și va ridiculiza și va râde de ceea ce vei spune, cum ne vom îndrepta spre progres? Lucrurile pot lua infinite forme, iar rezolvarea are infinite posibilități. Ceilalți pot să nu o vadă pe cea pe care o vezi tu, dar cu siguranță cea care este cea mai bună pentru tine vine chiar din interiorul tău.
O idee rostită pentru prima dată de regulă nu este suficient învelită în cuvinte încât să o poți transmite celorlalți și să facă sens, nu-i așa? Asta înseamnă că ar putea părea insuficient gândită… dar dacă cel care nu a gândit suficient este cel ce critică? Asta face sens pentru mine, pentru că ar fi avut el o idee genială dacă o gândea suficient.
Adoptând un astfel de mindset, vei avea tu însuți un mod de gândire mai flexibil, care te va ajuta să nu mai simți nevoia să îi critici pe ceilalți, să te minunezi de deciziile lor. Vei simți mai puțin să ridiculizezi greșelile celorlalți si vei fi mai dispus să asculți idei noi care te vor scoate din trecutul care râncezește în tine.
.
Romanian
Ți-a plăcut articolul și dorești să te informăm când publicăm noutăți?