Iubește-ți frica, ea te face mai viu ca niciodată!

Frica este o binecuvântare!

Suntem cu toții de acord că în ultimii ani se întâmplă în lume lucruri ce ni se par de domeniul fantasticului și că imposibilul devine posibil. Multe dintre aceste evenimente au stârnit panică generală și unii pur și simplu nu au putut face față fricii.

Eu, însă, cred cu tărie că în orice lucru există și părți bune și părți rele și alegerea este doar a noastră când vine vorba de ce vedem sau nu în lume. Frica a fost folosită de-a lungul timpului pentru a ține sub control masele, pentru a aduna adepți sau pentru a încețoșa minți. Eu aleg, însă să văd binecuvântarea pe care frica o aduce în viețile noastre.

Frica ne dă o energie senzațională!
În mod sigur ați auzit de poveștile în care oameni simpli au reușit să ridice obiecte grele precum o mașină pentru a salva o persoana dragă ce era prinsă dedesubt. În unele situații frica îți dă pur și simplu puteri supraomenești.

Frica combate procrastinarea
Deseori în cadrul profesional managerii folosesc frica pentru a-și impulsiona subalternii să îndeplinească sarcinile în timp util, pentru ca, nu-i așa? acel fealling, acea agitație nu te lasă în pace până nu te ridici și începi să lucrezi la ceea ce ai de făcut

Frica ghidează
Și cel mai important, frica te ajută foarte mult în dezvoltarea personală și interioară. Important este ceea ce faci cu frica și scopul nu este să o anihilezi ci să o integrezi, să o accepți ca fiind normală, pentru că oricât de curajos ar părea, orice om simte frica, cu toții avem frici, dar nu reacționăm cu toții la fel: unii simt nevoia să fugă sau să se ascundă, altora frica le anulează orice încercare de a face un pas în față, unora le dă un impuls de a acționa mai repede și mai cu forță, alții devin furioși din cauza faptului că li se pare că nu pot gestiona situația.

Auzi peste tot că trebuie să îți înfrângi frica, că frica este rea, te face să plângi. Când ești copil ceilalți te ridiculizează și râd de tine că ești fricos. Asta te face să te ascunzi, să nu recunoști, să o respingi, sau poate că nici nu îți dai seama că o simți. Uneori îți provoacă gaze sau dureri de stomac. Poate îmbrăca diferite forme, dar ceea ce vreau eu să spun este că ai nevoie să o accepți. Să înțelegi că este normală și că toate vietățile o simt. Avem nevoie de ea, avem nevoie de dualitate. Avem nevoie de polarități pentru ca mintea umană să poată înțelege lumea. Avem nevoie de suferință pentru a putea simți și trăi adevărata valoare a fericirii și avem nevoie de frică pentru a ne topi în dulcea, vindecătoarea iubire!

Avem nevoie de polarități pentru a restabili echilibrul iar aici avem marele avantaj de a fi mai mulți. La fel ca în relația de cuplu când partenerii tind să se echilibreze (conștient sau nu) unul pe celălalt în diverse situații, sau cazul anxiosului care vede pericolul la fiecare pas și în felul acesta le dă celor din jur puterea de a fi mai curajoși printre altele și pentru a-l putea încuraja.

Avem tendința să credem că părțile din noi care nu ne plac, sau despre care se spune că sunt rele trebuie să fie eliminate, sau le respingem cu dezgust, pe când, pentru soluționarea lor rețeta este integrarea.

Am învățat de când eram mici că greșeala trebuie pedepsită, că evitarea comportamentului dezirabil poate fi realizat prin respingere, dar încercați vă rog, doar o dată, ca experiment ca atunci când un copil este catalogat ca fiind obraznic să îl luați în brațe și să îl iubiți mai mult și veți constata cu stupoare că el se calmează și devine ascultător. Singurele motive pentru care se răzvrătește este pentru că are impresia (nu trebuie să fie și adevărat) că nu este iubit, sau acceptat, sau înțeles, i s-a făcut o nedreptate sau pur și simplu îi este frică să nu piardă toate acestea iar nervii noștri nu fac decât să amplifice stresul, să confirme cauza.

Noi în calitate de spirit ce deține un corp și nu un corp care are un suflet venim aici tocmai pentru a experimenta, pentru a simți ceea ce în teorie cunoaștem foarte bine. Deci, într-un mod ideal rețeta este ca în permanență să reacționam ca un observator care pur și simplu simte și însoțește cu atenția emoția de la apariție și până la disiparea ei. În acest fel evităm panica, mintea rămâne limpede și reușim să înțelegem esența și cauza, limitarea care ne-a determinat acea trăire, pentru ca mai apoi să înțelegem cine suntem cu adevărat.

Iubește-ți frica, ea te face mai viu ca niciodată!