Ascultă-ți emoțiile!

Conform analizei lui Robert Plutchik ele sunt în esență aceleași stări, dar care diferă prin intensitate, adică seninătatea este o bucurie la o intensitate minimă, iar extazul la o intensitate maximă.

 

Am început cu asta pentru a atrage atenția asupra faptului că psihologia descrie un spectru foarte larg de emoție, plus multe altele rezultate din combinarea mai multor emoții. Cu toate acestea în mintea noastră s-a format cumva ideea că unele emoții sunt acceptate și altele nu, că unele sunt normale și altele nu, că unele ne fac răi și altele buni…

 

Ceea ce vreau să spun este că avem neapărată nevoie să ne acceptăm emoțiile și să înțelegem că ele sunt absolut normale având în vedere situația și contextul în care ele s-au creat și au intrat în modul nostru de a fi pentru că întotdeauna în lume există un perfect echilibru între cauză și efect. Să renunțăm la această automustrare și să ne mutăm atenția de la emoția în sine la modul în care o exprimăm și ce anume facem cu ea.

 

În zadar vom încerca să ne înăbușim emoțiile. Pentru o perioadă este posibil să reușim, dar pe termen lung are repercusiuni negative. Tot spectrul de emoții este specific acestei lumi și nu putem pur și simplu să anulăm o parte din ele pentru că o extremă nu poate exista fără cealaltă.

 

Soluția este, din nou vindecarea trecutului și schimbarea percepției. Niciodată lucrurile nu sunt doar așa cum le vedem noi, ci întotdeauna pot exista o multitudine de fațete, la fel cum fiecare participant la un conflict are varianta sa asupra situației.