Sunt un om ca toți ceilalți. Și eu plâng uneori, și eu râd, și eu mă enervez. Am zile mai bune și zile mai grele. Dar am ales să văd viața diferit. Am ales să fiu eu! Să fiu cum îmi place, să cred în minuni și în povești. Am ales să îmi ascult mai întâi inima și apoi rațiunea. Am ales să îmi urmez pasiunile, să recunosc că nu sunt perfectă și să renunț să mă străduiesc să fiu.
Am fost întotdeauna atrasă de paranormal, mă uitam la emisiuni cu și despre al șaselea simț și spirite, deși ceilalți credeau că sunt doar povești. Mă temeam… doamne ce mă temeam… stăteam cu degetul pe telecomandă și mă luptam eu cu mine dacă să schimb sau nu… și până la urmă mă uitam. Mă fascinează lucrurile imposibile care devin posibile. Și da, recunosc! Am curajul acum să recunosc, deși unii vor zice din nou că sunt nebună, dar simt energia cum curge prin corpul meu. O simt în palme, o simt în zona nasului, cum radiază în piept, în abdomen și uneori cum curge prin picioare. Cu toții o simțim dacă suntem atenți.
Fetița mea cea mică avea acum două zile o durere de cap și a refuzat siropul. Ridic palmele și trimit energia spre căpșorul ei. Se uită ciudat și spune:
– De ce ții așa mâinile?
– Ca să te ajut, îi zic.
– Ce?!
– Știi tu… eu cred că oamenii nu sunt doar corpul lor… noi suntem mai mult de atât, printre altele suntem energie din care putem oferi și altora pentru a-i ajuta…
– Mami, nu tot ce vezi pe laptopul ăla al tău este și adevărat. Râd zgomotos.
– Dar dacă ți-aș spune că eu chiar simt energia care iese din palmele mele?!
Nu a mai spus nimic…s-a așezat în brațele mele și a adormit. Placebo sau nu, a doua zi dimineață îmi zice ”să știi că am dormit foarte bine azi-noapte și acum mă simt minunat.”
Romanian
Ți-a plăcut articolul și dorești să te informăm când publicăm noutăți?