Category Archives: Self – growth

Tehnica vizualizării este aceea în care pur și simplu visezi, deși nu dormi.

Te așezi, închizi ochii… sau nu, în funcție de cum îți place și îți imaginezi cu cât mai multe detalii posibile obiectivul tău. Îți imaginezi locul în care vrei să fii, persoanele, ce spun persoanele, lucrurile din jurul tău, mirosurile, senzațiile, emoțiile pe care le-ai simți dacă visul tău ar fi deja împlinit.

Această tehnică eu am folosit-o cel mai mult pentru a aduce în viața mea casa pe care am visat-o încă din copilărie.

Ți se întâmplă uneori să observi că ai o anumită stare, dar să nu știi de ce anume te simți așa? Uneori te simți la pământ, nu ai energie, nu ai chef de nimic, alteori ești neobișnuit de vesel,te simți degajat și cu chef de viață, alteori te simți încordat, nesigur, îți este frică sau simți agitație. Toate acestea sunt stări normale, prin care orice om a trecut de mai multe ori de-a lungul vieții. Măiestria constă în modul în care reușim să gestionăm toate aceste stări.

Îți amintești acea stare de ”f**u-i mă-sa”?

Da, știu, sună ciudat… cu toții știm cuvinte urâte, dar alegem sau nu, să le folosim. Replici de genul acesta, nu ne fac mai grozavi, doar atrag atenția.

Revenind la ideea inițială, vorbesc despre stările acelea în care nu ai chef de nimic, în care ești cu energia la pământ, te simți inconfortabil și ai o stare generală proastă. Nu știi exact de ce și de unde. Uneori ziua începe chiar bine, dar te trezești la un moment dat că pur și simplu ceva s-a prăbușit și nu înțelegi ce.

Ce înseamnă iubirea de sine? Este oare o formă de narcisism? Egoism poate? 😏 Aroganță? Nasuri în vânt și priviri peste umăr? Să nu faci nimic pentru ceilalți pentru a nu îți murdări mânușelele? Nu… nu e nimic din toate acestea. De fapt, toate aceste reacții pe care noi le asociem cu iubirea de sine sunt rezultatul 💔 NEiubirii de sine. O persoană care se simte neiubită, neapreciată, fără de valoare, dezamăgită de sine, este rănită, lipsită de energie și v-a reacționa într-un mod neplăcut față de ceilalți. Va fi ursul morocănos cu un spin în lăbuță.

Ceea ce ne dorim în permanență este ca lucrurile din jurul nostru să se schimbe. Ca oamenii din jurul nostru și comportamentele lor să se schimbe, ca salariul pe care îl primim să devină mai mare, ca administrația să se schibe, orașul întreg să se schimbe, șeful, iubitul, copiii cu toții să se schimbe. Din păcate însă nu avem niciun cuvânt de spus în această privință. Fiecare are propria viață, propriile nevoi și propriile traume și schimbarea se poate produce doar prin dorința și implicarea persoanei în cauză.

Drag român, bucură-te de toată bogăția pe care o ai!

De curând am vizitat Parisul și marea conștientizare pe care am avut-o este că Franța nu este atât de diferită de România pe cât mă așteptam. Sunt tot oameni și acolo. Bunăstarea, renumele nu sunt date de opulență, nici de lucruri nemaivăzute. Valoarea locului este dată de oamenii care vorbesc despre el, de dragul cu care povestesc, de prețuirea și recunoștința cu care îl descriu. Știu… te-ai fi așteptat ca pe străzile din Paris să auzi acea muzică de pe coloana sonoră a filmelor, să vezi îndrăgostiți plimbându-se de mână în lumea lor, dar de fapt e un oraș ca toate celelalte.

Care este ultimul vis pe care ți l-ai îndeplinit? Poate îți doreai o rochiță nouă, sau poate o vacanță cu familia. Un job nou sau poate un proiect pe care l-ai dus la bun sfârșit și la care ai lucrat mult pentru a ajunge la îndeplinire. Cum a fost atunci? Cum te-ai simțit? Ai avut ocazia să te bucuri? Ai avut acel moment în care ai fost conștient de bucuria lucrului împlinit? Ai simțit recunoștința, ai savurat victoria? Ai apucat să te feliciți pe tine pentru realizarea ta? Cât a ținut toată bucuria de după și cât a durat până te-ai umplut din nou de nemulțumire? Cât a durat până ai început să te plângi de noua postură? Îți dorești ceva, îl obții, schițezi un mic zâmbet și apoi deja nu mai e de ajuns.