Ceea ce grădina mea m-a învățat este că momentul cel mai propice pentru creștere, pentru dezvoltare este acela în care soarele, focul, nu este palid, dar nici nu arde, când apa nu e prea multă, dar nici prea puțină, când tensiunea nu e prea mare, ci un vinticel plăcut adie.
Category Archives: Self – growth
Îți rozi unghiile? Sau poate ești mereu agitat. Primești din ce în ce mai multe sarcini! Te simți copleșit și nu știi cum să faci să ieși din situația asta. Îți vine să fugi departe, orice lași în urmă? Sunt șanse mari ca asta să fie cauza și în cazul tău.
Când eram copil tatăl meu era electronist. Nu înțelegeam prea bine ce face el acolo, dar avea un mic aparat de măsură cu doua creioane metalice cu care tot ”scormonea” pe sub capacele televizoarelor, iar pe cadranul lui mic era un ac ca al cântarelor vechi care se tot mișca de colo colo.
În inima ta exista un astfel de multimetru.
Dacă o să primesc din nou un refuz? Cine sunt eu să beneficiez de atâta atenție? Cum să mă îngrijesc de mine când am atâtea de făcut? Sigur nu va înțelege nimeni! Cum să le cer altora să facă asta pentru mine? Dacă vor râde de mine? Cum să îmi deschid sufletul în fața celorlalți când ei sunt atât de superficiali? Îl vor călca în picioare! Vor crede că sunt slab! Vor spune că sunt doar prostii.
Dacă tu nu ești bine nimic nu mai contează… dacă nu ești bine cu tine nu le poți oferi nici celorlalți sprijinul, atenția, timpul de care au nevoie.
Inteligența corporală este mai mult decât putem noi înțelege deocamdată.
Sistemul nostru imunitar este în strânsă legătură cu starea mental-emoțională pe care o avem.
Nimic din ce auzi nu se leagă și este contrar la tot ce știai pana acum. ”Nu se poate ca puterea minții sa fie atât de mare”, îți spui, ”nu se poate ca subconștientul sa aibă întotdeauna un cuvânt de spus, nu se poate ca eu, care simt că am totul sub control să fiu de fapt sub controlul propriilor programe mentale, înregistrate într-o viață întreagă de experiențe trăite”. Ți se par povesti.
Ți se întâmplă des să îți faci tot felul de scenarii apocaliptice în minte și să te îngrijorezi pentru ceva ce nu a fost niciodată și nici nu sunt dovezi concrete precum că s-ar putea întâmpla? Pui întotdeauna răul în față și nu îți găsești liniștea?
În viața ta poate veni doar ceea ce permiți tu să vină.
Astăzi am fost provocată de fetița mea cea mare care a primit ca temă la matematică două probleme cu care nu s-a mai întâlnit până acum și care au o rezolvare mai dificilă de genul sistemelor pe care îmi amintesc că eu le-am învățat în clase mai mari s-a închis ca un arici și nu voia cu niciun chip să coopereze. Spunea doar ”Nu știu! Nu pot! E prea greu!”
Acesta este adevărul meu!
Felul în care eu văd lumea, felul cum înțeleg viața face parte din mine, din realitatea mea, din adevărul meu. Fiecare idee o expun așa cum se vede din perspectiva mea, prin ochii mei, pe baza a ceea ce am trăit, am citit, am înțeles. 💓Totul este trecut prin filtrul meu, este ales de sufletul meu și cercetat de mintea mea. Ceea ce scriu este adevărul meu.
Viața este în esență pentru noi ceea ce noi înțelegem din ea, ceea ce alegem să credem că este. 🧬 Gândirea umană liniară ne permite să vedem cu ochii doar ceea ce suntem capabili să cuprindem cu conștiința. Adevărul nu poate fi același pentru toți, ceea ce se potrivește pentru mine nu este întotdeauna ceea ce se potrivește pentru tine. Adevărul este ceva cu mult peste ce poate fi un singur om.
Simți un gol interior ce nu te lasă să trăiești? Nu te lasă să te bucuri de viață, nu găsești sensul în nimic din ceea ce faci? Simți că ceva lipsește dar nu poți înțelege ce?
Ai descoperit ceva ce te face să te simți parcă un pic mai bine?
Ți s-a întâmplat vreodată să faci ceva doar pentru a primi aprecierea celorlalți? Ai observat cum un compliment te face să zâmbești fără să poți controla asta? Sau tinzi să refuzi sau să contrazici orice compliment din partea celorlalți? Poți distinge acel sentiment? Înțelegi cum te face să te simți? Observi cum concluzia că nimeni nu te înțelege și nimeni nu te place te izbește la pământ?










