Vindecă relația cu părinții tăi, chiar dacă nu mai sunt în această lume

În jurul nostru putem adesea observa un tipar care se repetă din generație în generație. Uneori pot fi chiar accidente similare care duc la același deznodământ pentru tată cât și pentru copil, deși la o analiză mai atentă nu sunt chiar accidente având în vedere că la baza lor există același patern. Mai curios este însă că aceste tipare pot sări unele generații pentru a se manifesta apoi, aparent fără explicație. Uneori se face legătura între acest fenomen și probleme de sănătate ale copiilor. Cert este că la orice nivel te-ai afla și oricât de vechi ar fi traumele pe care le porți, viața ta se poate schimba în bine dacă începi să lucrezi cu tine.

 

Traumele trans-generaționale nu sunt bătute în cuie, epigenetica a demonstrat că genele pot fi schimbate și nici măcar nu este neapărată nevoie să cunoști cauza inițială a problemei. Poți aborda acest subiect fără a arăta cu degetul către strămoșii tăi spunând că trebuie tu acum să suferi pentru greșelile lor.

 

 

Problema traumelor este adesea pusă pe umerii părinților, dar se pierde din vedere efortul și progresul pe care și ei la rândul lor l-au adus pentru a ajunge ceea ce noi suntem azi. Uităm că părinții noștri au avut traumele lor care i-au determinat să reacționeze într-un anumit mod. Și că și ei la rândul lor au adus îmbunătățiri în comparație cu înaintașii lor. Să nu mai spunem de bunicii noștri care au dus în inimi și în minte război și foamete. Soluția nu este să căutăm vinovați ci soluția este să vedem ce anume putem noi acum să îmbunătățim pentru a lăsa o moștenire mai ușoară copiilor noștri.

 

Există civilizații în care copiilor li se pregătește în mod intenționat situația sau cadrul pentru a putea evolua, ritualuri de inițiere sau chiar sunt lăsați intenționat în pădure singuri tocmai pentru a-și dezvolta niște abilități, pentru a se dezvolta, bineînțeles că sunt niște tehnici extreme. Pentru mine, în calitate de mămică tânără, teama de a nu crea traume copiilor mei a adus o vinovăție cruntă înăuntrul meu care tot a generat dezechilibre inclusiv în viața copiilor. M-am străduit să le ofer o viață plină de iubire și înțelegere, dar s-a dovedit că nu am făcut decât să îi fac mai vulnerabili, abia apoi am învățat că este nevoie de un echilibru. Uneori le dau dreptate celor care spun că ne alegem chiar noi înainte de naștere pragurile prin care să trecem.

 

Vindecă relația cu părinții tăi, chiar dacă nu mai sunt în această lume. Mie îmi place să cred că nu primim moștenire traume, ci ne alegem ca familie în funcție de lecțiile pe care le avem cu toții de învățat. Când suntem mai mulți cu aceeași problemă de rezolvat, întotdeauna procesul este mai ușor.