Ai început curățenia de Crăciun? Ai scos de prin dulapuri? Ai spălat geamurile? Perfect! Atunci știi ce ai de făcut! Este timpul să treci la tine. Să îți reorganizezi gândurile.
Am făcut cândva un exercițiu extraordinar! Încearcă-l și tu! Închide ochii și imaginează-ți! Crede că este posibil!
Se făcea că eram în fața unei uși închise, era plină de praf și pânză de păianjen. Mi-am făcut curaj și am deschis ușa. Am intrat, eram în mintea mea, în cămara minții mele unde era întuneric și o atmosferă sumbră. Un morman mare de lucruri erau răsturnate pe podea. Am adus un mic opaiț și am început să răscolesc printre ele. Mi-am dat seama că nu ajung nicăieri și că este timpul să mă apuc serios de treabă.
Am adus materialele necesare și am început să construiesc niște rafturi. Am făcut tot posibilul să fie solide și le-am aranjat lângă perete de jur împrejur. Apoi am luat fiecare lucru în parte și am început să le organizez în cutii. Am găsit acolo amintiri vechi, frumoase, pline de fericire și iubire. Vacanțe cu familia, momente în care mă simțeam apreciată și iubită, momente în care eram în siguranță, ferită de orice problemă, momente în care eram destul exact așa cum eram. Le-am aranjat frumos pe fiecare în cutia potrivită, le-am pus etichete viu colorate și am scris pe ele cuvinte frumoase. Am mai găsit din când în când și câte una în care eram tristă, le-am îmbrățișat și le-am găsit și lor un loc pe raft. Mai pe dedesubt am găsit și noroi, am curățat.
Am dat apoi de un borcan plin cu etichete. Îl desfac și mă uit înăuntru, zice: ”ești cam leneșă!”, ”proasto!”, ”ești mică, nu știi nimic!”, ”ești zero barat!”, ”nu primești nimic, nu meriți!”, ”ai vrea tu să ai mintea mea!”, ”nu poți!”, vreo câteva înjurături, ”nesimțito!”, ”pentru tine nu am!”, ”miroși urât!”, și multe altele. Le-am răsturnat în mâinile de lumină, le-am privit cu compasiune, pentru mine și pentru cei ce mi le-au adresat și le-am dat drumul apoi într-o cutie specială, una care nu are niciun loc pe raft, dar are un loc al ei la ușă, pe dinafară. Este locul pentru lucrurile la care vreau să renunț, este locul de unde nimic nu mai revine. Acolo am pus tot ce nu se mai potrivește cu noul EU, ce aleg că începând de acum nu mă mai definește și nu îmi mai trebuiește. Am pus acolo toate resentimentele, ura, toate limitările ce mă împiedică să cresc. Am pus emoția stagnantă, am pus acea parte din mine care nu se mai potrivește cu ceea ce vreau să devin. Am pus ceea ce este necesar să eliberez, la ce trebuie să renunț. Știu că acolo se vor face compost și vor crește flori.
Am terminat de organizat totul, fiecare lucru la locul lui, am șters și praful, am aruncat ce era de aruncat și am mai pregătit câteva cutii cărora le-am găsit un loc . Pe una am scris ”Amintiri frumoase”, pe alta am scris ”convingeri fructuoase”, pe alta ”abilități noi”, ”gânduri frumoase de oferit” și încă câteva pe care urmează să le denumesc. Aici voi strânge de acum înainte lucrurile ce vor compune mintea mea care deja a început să prindă contur. Una cu lucruri de bine, cu prosperitate și vibrații înalte.
A început apoi să se ridice un soare frumos în mijlocul tavanului , iar încăperea a devenit luminoasă și călduroasă.
Romanian
Ți-a plăcut articolul și dorești să te informăm când publicăm noutăți?