Te-ai împotmolit? Ai lucrat mult să ajungi aici și acum nu știi care este următorul pas? Ți se părea că ești aproape, că mai e puțin și ajungi la obiectivul tău, dar totuși îți scapă ceva.😫 Te agiți, alergi, te dai cu capul de pereți și nu găsești nicio ieșire. Ai vrea să fugi, ai vrea să te ascunzi, ai vrea să se termine totul cu prețul vieții tale.
Ce înseamnă iubirea de sine? Este oare o formă de narcisism? Egoism poate? 😏 Aroganță? Nasuri în vânt și priviri peste umăr? Să nu faci nimic pentru ceilalți pentru a nu îți murdări mânușelele? Nu… nu e nimic din toate acestea. De fapt, toate aceste reacții pe care noi le asociem cu iubirea de sine sunt rezultatul 💔 NEiubirii de sine. O persoană care se simte neiubită, neapreciată, fără de valoare, dezamăgită de sine, este rănită, lipsită de energie și v-a reacționa într-un mod neplăcut față de ceilalți. Va fi ursul morocănos cu un spin în lăbuță.
Ceea ce ne dorim în permanență este ca lucrurile din jurul nostru să se schimbe. Ca oamenii din jurul nostru și comportamentele lor să se schimbe, ca salariul pe care îl primim să devină mai mare, ca administrația să se schibe, orașul întreg să se schimbe, șeful, iubitul, copiii cu toții să se schimbe. Din păcate însă nu avem niciun cuvânt de spus în această privință. Fiecare are propria viață, propriile nevoi și propriile traume și schimbarea se poate produce doar prin dorința și implicarea persoanei în cauză.
Orice ai face nimic nu se schimbă? Ai încercat orice? Ai strâns averi, ai traversat lumea în lung și în lat. Ai încercat substanțe, ai înșelat sperând că următoarea îți va umple golul. Tone de ciocolată, mâncare în exces, minți legate în ecrane, beții și somn prelung… am uitat un pic, dar ne-am trezit apoi… și nimic nu s-a schimbat! Nimic nu funcționează și toate sunt, din nou, la fel. Oricât te-ai strădui și oricât ai încerca tot neîmplinit te simți. Ceva în interiorul tău lipsește și sacul pare să nu aibă fund.
Frica este un cumul de energie. De cele mai multe ori o simți cum se agită în abdomenul tău, te înghesuie și te frământă, fierbe și te apasă.
Tot acolo în abdomen este și marea de energie vitală care ne ajută să manifestăm, să dăm viață și să creăm ceea ce ne propunem.
Se pare că subiectul a fost deja intens studiat și concluzia este cât se poate de clară: depinde cui le oferi! 😊
Ți se întâmplă uneori să crezi că partenerul nu te mai iubește, sau poate ai un copil/ adolescent care se simte neiubit? Nu te grăbi să tragi concluzii pentru că lucrurile nu stau chiar așa. Știm deja că iubirea este un termen relativ, definit diferit de fiecare individ în parte, dar cum facem totuși diferența între ceea ce ne face să ne simțim iubiți sau nu?
Drag român, bucură-te de toată bogăția pe care o ai!
De curând am vizitat Parisul și marea conștientizare pe care am avut-o este că Franța nu este atât de diferită de România pe cât mă așteptam. Sunt tot oameni și acolo. Bunăstarea, renumele nu sunt date de opulență, nici de lucruri nemaivăzute. Valoarea locului este dată de oamenii care vorbesc despre el, de dragul cu care povestesc, de prețuirea și recunoștința cu care îl descriu. Știu… te-ai fi așteptat ca pe străzile din Paris să auzi acea muzică de pe coloana sonoră a filmelor, să vezi îndrăgostiți plimbându-se de mână în lumea lor, dar de fapt e un oraș ca toate celelalte.
Care este ultimul vis pe care ți l-ai îndeplinit? Poate îți doreai o rochiță nouă, sau poate o vacanță cu familia. Un job nou sau poate un proiect pe care l-ai dus la bun sfârșit și la care ai lucrat mult pentru a ajunge la îndeplinire. Cum a fost atunci? Cum te-ai simțit? Ai avut ocazia să te bucuri? Ai avut acel moment în care ai fost conștient de bucuria lucrului împlinit? Ai simțit recunoștința, ai savurat victoria? Ai apucat să te feliciți pe tine pentru realizarea ta? Cât a ținut toată bucuria de după și cât a durat până te-ai umplut din nou de nemulțumire? Cât a durat până ai început să te plângi de noua postură? Îți dorești ceva, îl obții, schițezi un mic zâmbet și apoi deja nu mai e de ajuns.
Vrem mult, vrem repede, vrem tot o dată, dar avem nevoie să depășim mai întâi niște etape. Uneori nu poți merge mai departe până nu atingi anumite repere.
Degeaba împingi, degeaba te agiți, degeaba te ții cu dinții de program că lucrurile tot nu se leagă, pentru că mai ai nevoie de ceva, mai ai nevoie de o integrare, mai ai nevoie de o conștientizare, mai ai nevoie de o încheiere pentru ca un nou început sa apară, pentru ca totul să aibă un sens.
Dacă îți dorești să vorbești în public, sau jobul tău este de așa natură și îți este greu să faci acest pas este util să contempli asupra motivelor care te împiedică și în acest timp să găsești argumente, sau mai bine zis să te convingi tu pe tine că e în regulă și să te liniștești pentru că în realitate acea frică este cea care te determină să intri în diverse situații.










