Care sunt motivele fricii de expunere?

Dacă îți dorești să vorbești în public, sau jobul tău este de așa natură și îți este greu să faci acest lucru este util să contempli asupra motivelor care te împiedică și în același timp să găsești argumente, sau mai bine zis să te convingi tu pe tine că e în regulă și să te liniștești pentru că în realitate acea frică este cea care te determină să intri în diverse situații.

Îți las aici mai jos niște repere care m-au ajutat pe mine și poate că se vor aplica și în cazul tău:

• lipsa încredereii în sine: este principalul motiv pentru care nu îndrăznim să facem un pas în față. Ni se pare că nu suntem destul de buni pentru asta, că nu știm suficient, că nu putem, că nu suntem în stare, iar aceste gânduri ne descurajează până la punctul în care renunțăm să trecem la acțiune. Lucrul pentru creșterea încrederii în sine este un subiect foarte vast și necesită vindecare și perseverență,

• frica de ridicol sau frica de a fi judecat: cu toții am avut experiențe în care am fost criticați sau ridiculizați în urma unor intervenții ale noastre, sau am fost ridicați măcar o dată în picioare la școală fără să știm răspunsul, sau pentru că am greșit cu ceva. Aceste amintiri au fost stocate în memoria noastră îmreună cu acea emoție care nu ne-a plăcut, cu modul în care ne-am simțit în acele situații și pentru că nu vrei să mai simți încă o dată acele sentimente nu vrei să te mai pui într-o situație similară și nici nu vrei să îți asumi riscul de a fi pus într-o situație similară. Partea proastă este că tindem să asociem ridicolul cu faptul de a fi în atenția oamenilor și nu cu întreaga situație și circumstanțele în care s-a petrecut,

• frici nejustificate: în momentele acelea ne trec prin fața ochilor mii de scenarii. Că o să ne împiedicăm, că nu ne vom găsi cuvintele, că o să ni se crape pantalonii, că ne vom îneca în propria salivă și multe altele care în realitate au o probabilitate foarte mică să se întâmple, dar pentru că mintea noastră este așa de agitată nu mai putem gândi constructiv,

• îți este greu să ieși din zona de confort: aici ai nevoie să te împingi tu pe tine și să îți dorești să te autodepășești,

• ”ce va zice lumea?”: foarte frecvent ne gândim ce impact va avea discursul nostru pentru ceilalți, mai ales persoane cunoscute, ce părere ar avea, dacă vor fi de acord sau nu cu discursul meu, dacă se va schimba relația dintre noi, dacă voi strica imaginea creată până atunci. Ceea ce putem face în acest caz este să recunoaștem că fiecare om are dreptul la o părere, are dreptul să își aleagă credințele și valorile și în același timp discursul tău este adresat unei anumite categorii de oameni,

• lipsa validării de sine: ne place să primim validarea celorlalți, dar aceasta nu va fi niciodată suficientă și vei deveni dependent de ea în condițiile în care este imposibil ca toată lumea să fie deacord cu tine. Adevărul este că singura validare de care avem nevoie este cea care vine din partea noastră în primul rând pentru că ceea ce tu crezi despre tine se va oglindi predominant în cei din jurul tău și în al doilea rând pentru că tu știi cel mai bine ce este mai potrivit pentru tine și ce rezonează sau funcționează pentru tine,

• Nu stăpânim domeniul despre care urmează să vorbim: oricât de multe ai ști și la orice nivel te-ai afla pot exista lucruri pe care nu le știi încă pentru că viața este un continuu progres și o acumulare continuă de noi informații. Ceea ce poți să faci este să îți asumi că ești ceea ce ești și știi ceea ce știi și că audiența nu caută toate răspunsurile la tine,

• Cadrul și audiența pe care o vom avea: sunt mari șansele să avem emoții mai mari dacă ne gândim că în public sunt anumite persoane importante pentru noi, sau pe care le consideri de valoare.

Ceea ce vreau să știi este că toate acestea se află doar în mintea ta și că tu ești cel care poate și are accesul la modul în care mintea ta rulează și imaginează. Poți să faci în viața ta orice schimbare în sensul în care îți dorești și întotdeauna primul pas este să recunoști că puterea este înăuntrul tău.