În viața ta poate veni doar ceea ce permiți tu să vină.
În ultima perioadă am scris mai rar și am avut nevoie de timp pentru a înțelege de ce… Răspunsul pe care l-am primit este acela că fiecare dintre noi trebuie să își găsească propriile răspunsuri care de cele mai multe ori nu sunt aceleași pentru toată lumea și nici pentru totdeauna, iar unele răspunsuri pe care le-am gasit eu pentru mine în ultima perioadă nu am simțit să le împart. Am învățat să îmi respect intuiția și să fac doar ceea ce sufletul meu, în conexiune cu Sursa mă ghidează că este potrivit pentru a fi făcut. Dezvoltarea interioară, spiritualitatea te îndeamnă să gândești tu pentru tine pentru a găsi ieșirea, nu să iei unele idei gata digerate. Acesta este doar un ghidaj, este calea, este exemplul ce trebuie urmat, dar nu pas cu pas. Este momeala spre a căuta divinul din tine.
Astăzi însă, am fost provocată de fetița mea cea mare care a primit ca temă la matematică două probleme cu care nu s-a mai întâlnit până acum și care au o rezolvare mai dificilă de genul sistemelor pe care îmi amintesc că eu le-am învățat în clase mai mari s-a închis ca un arici și nu voia cu niciun chip să coopereze. Spunea doar ”Nu știu! Nu pot! E prea greu!”
Ce putem face noi cu asemenea atitudine? Cum putem noi depăși situația? Cum putem face ceva în această viața când de cele mai multe ori noi înșine, adulți fiind, punem o barieră între noi și infinitele minunate moduri în care am putea să trăim viața.
Principalul motiv pentru care lucrurile bune nu vin în viața noastră este aceea că noi, de cele mai multe ori inconștient, sau din frică, ne încăpățânăm pur și simplu și refuzăm să le primim în viața noastră. Asta poate fi echivalent cu a refuza să crezi că este posibil, a refuza să crezi că poți, a refuza să crezi că ești capabil, sau că meriți o viață frumoasă, trăită frumos.
Cum să îi explic eu unui copil de 9 ani că tocmai această încrâncenare, această închidere, acest zid pe care și l-a pus o împiedică să înțeleagă explicațiile mele cu desene și x-uri pe care încercam să le prezint cât mai explicit și practic pentru a putea fi înțelese?! Mi-a venit o idee atunci și de fapt această idee am simțit să o împart cu voi pentru că reflectă foarte mult modul în care și noi, adulții refuzăm să primim darurile vieții.
I-am spus: această stare pe care tu o ai acum este la fel ca un scut magic, este ca și cum închizându-te așa, cu genunchii la piept, spunând că nu poți și nu știi este ca un scut de protecție alunecos în jurul tău iar eu dacă aș veni acum spre tine și aș vrea să îți dau niște stickere drăguțe pe care să le lipesc oriunde ele nu se vor lipi și vor cădea. Dar dacă tu te-ai deschide, ai lăsa picioarele în jos, ai deschide umerii și ai ridica pieptul, eu aș putea pune oricâte abțibilduri aș dori și ele ar sta lipite frumos acolo unde le-aș pune. I-a plăcut povestea, s-a ridicat și a acceptat să continuie temele, să asculte explicațiile mele și să răspundă corect la întrebările mele.
Același lucru se întâmplă și în viață, de fiecare dată când găsim infinite motive să spunem că viața este grea, că oamenii cu care interacționăm greșesc, că regimul în care am crescut ne îngreunează dezvoltarea, când ne concentrăm pe lipsuri și atragem mai multe lipsuri, în loc să găsim tot mai multe motive de recunoștință pentru a aduce astfel tot mai multe lucruri pentru care să fim recunoscători.
Să ne deschidem cu toții spre a primii binecuvântările vieții și aici nu mă refer doar la cele care ne aduc bucurie și împlinire ci și la cele care la prima vedere par niște pietre de moară, acelea sunt comorile ce ne duc spre dezvoltare, spre un nivel superior al conștiinței. Cu timpul vei înțelege cât de mult bine ți-au adus.
Romanian
Ți-a plăcut articolul și dorești să te informăm când publicăm noutăți?