Momentul acela când nu te poți așeza la masă până când fața de masă nu este perfect dreaptă, sau când gardul viu nu e gata până nu poți observa clar muchia… da, știu cum e… am fost campioană la perfecționism și asta mi-a adus într-adevăr mulți clienți, dar și mult păr alb. Două săptămâni m-am ținut să nu mut raftul 10 centimetri mai la dreapta pe motiv că nu se încadra perfect între colțurile ferestrei. Pur și simplu îmi stătea pe cap.
Dar mi-am dat seama că nu raftul era problema… am înțeles că, de fapt perfecționismul este o frică sub o pălărie cu boruri largi, o frică soră cu o stimă de sine scăzută, frica de a fi criticat.
Poate că ai fost apostrofat la fiecare pas în copilărie, sau te-ai simțit cu adevărat apreciat și iubit doar când făceai lucrurile bine, sau poate pur și simplu ai preluat acest comportament de-a gata cu tot cu emoții, pachet complet. 
Da, așa este, este foarte importantă calitatea muncii tale, dar caută în permanență să înțelegi care este motivația. Dacă frica este ceea ce te îndeamnă nu vei putea niciodată să fii satisfăcut de ceea ce a ieșit din mâinile tale, iar acesta este un cerc vicios care te duce doar în jos psihic, emoțional și fizic.
Fă un pas în spate, privește lucrurile în ansamblu, urmărește gândurile și emoțiile care te străbat și lasă-le să treacă, alege doar ceea ce îți este necesar. Fii prezent și înțelege ceea ce îți transmit ceilalți. Lucrează cu măiestrie ca și cum ai face-o pentru tine, oferă valoare, lasă-ți amprenta, fă în așa fel încât să ai încredere în produsul tău, dar din drag!
Dacă va interveni perfecționismul vei intra din nou în rotița de șoricel. Vei alerga la nesfârșit, stresul te va copleși iar perfecțiunea tot nu va putea fi atinsă pentru că ea este relativă. Ea este diferită pentru fiecare om în parte și de la un colț al lumii la altul, definiția corectitudinii sună diferit.
Cârcotașii oricum vor exista.
Cert este că undeva există un stres care nu îți dă voie să fii tu însuși de frică că vei primi un feedback negativ, ce vor zice vecinii? Ce vor zice colegii? Adevărul este că fiecare critică în celălalt ceea ce nu acceptă la sine. Alergăm mereu după validare și aprobare și uităm să fim noi, autentici. Ne temem de cuvinte și uităm că lucrurile au valoarea pe care le-o dăm chiar noi prin credințele noastre.
Vei fi cu adevărat liber când vei înțelege că nu este nevoie să mulțumești pe nimeni. Cei care aruncă cu noroi în mod obișnuit sunt cei care sunt nemulțumiți de viață în general și asta nu pentru că viața lor ar fi de nimic ci pentru că nu au învățat să o vadă încă.
Amintește-ți să nu lași cuvintele celorlalți să te definească, fiecare are lecțiile lui, dar ceea ce avem cu toții de învățat este acceptarea de sine. Unii vor spune că narcisismul este periculos, dar eu spun că fiecare om poate oferi fix atâta iubire și înțelegere câtă are pentru el. Cel mai aspru ne criticăm chiar pe noi și tindem să ne comportăm cu ceilalți în același fel în care ne purtăm cu propria persoană, contrar aparențelor.
Fii blând cu tine, dă-ți timpul necesar, rezervă-ți chiar și 5 minute, dar să fie pentru tine, să îți amintești cine ești și încotro te îndrepți. Stă în puterea noastră să fim exact așa cum vrem să fim!
Romanian
Ți-a plăcut articolul și dorești să te informăm când publicăm noutăți?