Cum să cultivi recunoștința

Care este ultimul vis pe care ți l-ai îndeplinit? Poate îți doreai o rochiță nouă, sau poate o vacanță cu familia. Un job nou sau poate un proiect pe care l-ai dus la bun sfârșit și la care ai lucrat mult pentru a ajunge la îndeplinire. Cum a fost atunci? Cum te-ai simțit? Ai avut ocazia să te bucuri? Ai avut acel moment în care ai fost conștient de bucuria lucrului împlinit? Ai simțit recunoștința, ai savurat victoria? Ai apucat să te feliciți pe tine pentru realizarea ta? Cât a ținut toată bucuria de după și cât a durat până te-ai umplut din nou de nemulțumire? Cât a durat până ai început să te plângi de noua postură? Îți dorești ceva, îl obții, schițezi un mic zâmbet și apoi deja nu mai e de ajuns.

Principala caracteristică a minții umane este că nu se poate ocupa de mai multe lucruri în același timp. Poți analiza și poți rezolva un singur lucru pe rând pentru a beneficia de suficientă atenție și energie. Și de cele mai multe ori te concentrezi atât de bine încât nu mai vezi nimic în jur. Uiți să te bucuri și treci imediat la următorul lucru de făcut. O caracteristică comună a tuturor lucrurilor pe care ni le dorim cum ar fi sănătate, pace, prosperitate este echilibrul. Avem nevoie de concentrare dar și de destindere.

Deși la nivel universal echilibrul este în permanență perfect, la nivel de individ toată această agitația, stresul, morocănia poate fi echilibrată prin recunoștință.

Prezența sau absența recunoștinței este dată de obișnuință. Evenimentele din jurul nostru nu le putem întotdeauna controla, dar ceea ce putem controla cu siguranță este modul în care răspundem la ele. Așa că oprește-te pentru o secundă, uite-te în jurul tău: Ce faci chiar acum? Care este situația cu care te confrunți? Ce folosești pentru a face ceea ce faci acum? Pot fi obiecte, pot fi persoane care te ajută, poate fi sănătatea, poate fi corpul tău, resursele sau orice îți vine în minte. Care este atitudinea ta față de lucrurile respective? Le critici sau ești recunoscător pentru ele? Imaginează-ți că ar trebui să faci toate acestea fără să le ai. Cum te simți acum? E mai greu sau e mai ușor? Unde s-ar muta acum focusul tău, ce te-ar nemulțumi dacă nu le-ai avea? Întoarce-te acum cu atenția pe prezența acelor lucruri. Le ai, le poți atinge, sunt aici și te ajută, te susțin în activitatea ta. Cum te simți acum? Simți recunoștința? Simți bucuria că le ai, că le poți folosi, că sunt ale tale?

Ridică-te chiar acum în picioare! Simte tălpile pe podea. Cum este postura ta? Nimic nu se leagă? Toate merg anapoda? Umerii sunt aplecați? Închide ochii și imaginează-ți o ușă în fața ta, e frumoasă luminoasă, miroase a flori, poți auzi și păsărele cântând. Pe ea scrie ”Recunoștință”. O deschizi, o simți catifelată și plăcută. Simți pacea și bunăstarea dinăuntru. Fă-ți curaj! Fă un pas mare si intră! Întinde piciorul! Intră! Sari în sus de bucurie. Fă un dans al recunoștinței în partea cealaltă de ușă, bucură-te, ridică mâinile spre cer. Ai ajuns, ești aici, ești recunoștință, iar recunoștința e lumea ta. Atinge pieptul cu mâna și simte! Recunoștința poate fi antrenată!

Fă o obișnuință din a-ți aminti ceea ce ai deja, ceea ce se întâmplă bine în jurul tău și îți vei antrena mintea să aducă în fața ochilor tăi, în viața ta, tot mai multe lucruri pentru care să fii recunoscător.

Poți alege cum vrei să te simți, nu poți aștepta în permanență ceva din exterior care să îți schimbe starea. Totul va pleca la fel cum a venit.