Nimic din ce auzi nu se leagă și este contrar la tot ce știai pana acum. ”Nu se poate ca puterea minții sa fie atât de mare”, îți spui, ”nu se poate ca subconștientul sa aibă întotdeauna un cuvânt de spus, nu se poate ca eu, care simt că am totul sub control să fiu de fapt sub controlul propriilor programe mentale, înregistrate într-o viață întreagă de experiențe trăite”. Ți se par povesti.
Author Archives: mariasutu
Ți se întâmplă des să îți faci tot felul de scenarii apocaliptice în minte și să te îngrijorezi pentru ceva ce nu a fost niciodată și nici nu sunt dovezi concrete precum că s-ar putea întâmpla? Pui întotdeauna răul în față și nu îți găsești liniștea?
În viața ta poate veni doar ceea ce permiți tu să vină.
Astăzi am fost provocată de fetița mea cea mare care a primit ca temă la matematică două probleme cu care nu s-a mai întâlnit până acum și care au o rezolvare mai dificilă de genul sistemelor pe care îmi amintesc că eu le-am învățat în clase mai mari s-a închis ca un arici și nu voia cu niciun chip să coopereze. Spunea doar ”Nu știu! Nu pot! E prea greu!”
Sufletul nu are gen, energia feminină și energia masculină se află deopotrivă în interiorul nostru, dar MAMA este doar una.
Acesta este adevărul meu!
Felul în care eu văd lumea, felul cum înțeleg viața face parte din mine, din realitatea mea, din adevărul meu. Fiecare idee o expun așa cum se vede din perspectiva mea, prin ochii mei, pe baza a ceea ce am trăit, am citit, am înțeles. 💓Totul este trecut prin filtrul meu, este ales de sufletul meu și cercetat de mintea mea. Ceea ce scriu este adevărul meu.
Viața este în esență pentru noi ceea ce noi înțelegem din ea, ceea ce alegem să credem că este. 🧬 Gândirea umană liniară ne permite să vedem cu ochii doar ceea ce suntem capabili să cuprindem cu conștiința. Adevărul nu poate fi același pentru toți, ceea ce se potrivește pentru mine nu este întotdeauna ceea ce se potrivește pentru tine. Adevărul este ceva cu mult peste ce poate fi un singur om.
Simți un gol interior ce nu te lasă să trăiești? Nu te lasă să te bucuri de viață, nu găsești sensul în nimic din ceea ce faci? Simți că ceva lipsește dar nu poți înțelege ce?
Ai descoperit ceva ce te face să te simți parcă un pic mai bine?
Ți s-a întâmplat vreodată să faci ceva doar pentru a primi aprecierea celorlalți? Ai observat cum un compliment te face să zâmbești fără să poți controla asta? Sau tinzi să refuzi sau să contrazici orice compliment din partea celorlalți? Poți distinge acel sentiment? Înțelegi cum te face să te simți? Observi cum concluzia că nimeni nu te înțelege și nimeni nu te place te izbește la pământ?
Tot ce vezi în jurul tău este și în tine, iar ca să poți vedea în jurul tău altceva, condiția este să schimbi acel lucru în tine.
O dată ce ochii tăi văd ceva și trimit acea informație la creier, aceasta este trecută prin filtrul tău personal pe care l-ai construit de-a lungul anilor și care cerne din ceea ce există cu adevărat în lume doar acele elemente care se potrivesc cu filosofia ta de viață, cu convingerile tale, cu părerea ta despre tine, cu ceea ce crezi tu că este adevărat.
Frații din orice specie se ciondănesc. Sunt sigura că ai văzut cel puțin o dată doi căței, doi pisoi sau chiar doi ursuleți într-un documentar hârjonindu-se. Copiii noștri de ce ar fi o excepție? Se tăvălesc, se lovesc, se ceartă. Scandalul e gata.
În situații, de obicei în afara casei când nu își dau seama că îi privești, observi cum se iubesc, se iubesc sincer, vezi cum își poartă de grijă unii altora și ți se pare că e ireal. Te întrebi de ce nu sunt așa și acasă, dar nu poți să îți explici.
Ție de ce îți este frică? Care este lucrul pe care nu ai curajul să îl privești în față? De ce fugi în permanență? Care este de fapt adevărata ta temere? Care este adevăratul lucru de care te ascunzi?
Care este acel lucru care te scoate din pepeni? Care îți fierbe sângele și îți dă senzația că mai are puțin și îți iese pe urechi? Eu cred că furia este și ea o fațetă a fricii.
Bunicul meu a fost veteran de război. Odata, mai demult, când el era încă printre noi, iar eu eram copil jucându-mă în vacanță în curte la bunici, Moșu′, după cum îi plăcea să îl strigăm, spunem una din glumele lui.










