De ce ne place bârfa

Tot ce vezi în jurul tău este și în tine, iar ca să poți vedea în jurul tău altceva, condiția este să schimbi acel lucru în tine.

O dată ce ochii tăi văd ceva și trimit acea informație la creier, aceasta este trecută prin filtrul tău personal pe care l-ai construit de-a lungul anilor și care cerne din ceea ce există cu adevărat în lume doar acele elemente care se potrivesc cu filosofia ta de viață, cu convingerile tale, cu părerea ta despre tine, cu ceea ce crezi tu că este adevărat.

Viața îți aduce în fața ochilor exact acele lucruri pe care ai nevoie să le știi despre tine pentru a putea merge mai departe, pentru a urca pe scara evoluției. Este o nesfârșită oglindă care îți arată cum stau lucrurile în structura ta internă și îți dă posibilitatea să schimbi ceea ce nu îți place.

Observi că în mod constant oamenii se poartă urât cu tine?

Întreabă-te tu cum te porți cu tine? Sau cum te porți cu alții? Ce crezi despre tine? Dar sincer, crezi că ești un om fără de valoare care merită să fie tratat astfel? Care este prima amintire pe care o ai într-o astfel de ipostază? Cum te simțeai atunci și ce s-a întâmplat după? Ai preluat acea etichetă? Ai integrat-o ca fiind a ta? I-ai dat voie să te definească? Sapă în interiorul tău și găsește adevăratul motiv pentru care oamenii se poartă într-un anumit fel cu tine.

Modul în care gândești despre tine îi influențează pe ceilalți fără ca ei să își dea seama despre asta. Tindem să ne purtăm diferit cu oamenii care fac parte din tipologii diferite. Postura lor,  energia pe care o emană, mimica, toate sunt influențate de minte și toate ne transmit nouă la nivel subtil modul în care ne purtăm cu ei.

Dar de ce ne deranjează atât de mult când suntem bârfiți de ceilalți? Tocmai pentru că atinge acea rană din noi, pentru că ei oglindesc de fapt modul în care noi ne criticăm pe noi, modul în care nu ne acceptăm noi pe noi, este materializarea acelui dialog interior care îți spune în permanență că nu ești suficient de bun, care te blamează și te ridiculizează.

Atunci când îți înțelegi atuurile, atunci când vezi că nu există un etalon în care trebuie să ne încadram toți, atunci când te accepți tu pe tine așa cum ești, când înțelegi că defectele au un rol al lor, că fiecare are propriile puncte tari pe care ar trebui să le dezvolte și să mute focusul de pe punctele slabe pe calități, nu vei mai simți nevoia să bârfești, să îi critici pe ceilalți și să chicotești. Bârfa celorlalți nu va mai fi atât de deranjantă, nici nu va mai ajunge la urechile tale și dacă va ajunge nu va mai rezona atât de tare, aproape că îți va stârni compasiune pentru celălalt.

Cei cărora le place bârfa sunt oameni răniți, cu sufletele rănite, care se pedepsesc pentru defecte pe care nici nu le au. Sunt oameni care se suportă cu greu pe ei înșiși și care caută cu disperare un pansament de iubire de sine, dar nu știu cum să îl obțină, își ascund drama criticându-i pe ceilalți.

După cum v-am obișnuit, în orice există bine, fiecare lucru din lumea asta oricât de rău ar părea are și o parte buna. Bârfa este pansamentul, este anestezia, este calmantul pentru amorțirea durerii interioare, este tratamentul care nu vindecă cauza, dar tratează simptomele, nu rezolvă problema, dar o ajută să nu se agraveze, o diluează pentru a nu duce la anxietate.