Cum a decurs travaliul meu de o oră

Deși de obicei povestea nașterii este una intimă și nu o cunoaște decât o mică parte din cercul restrâns, pentru mine această experiență a fost un exemplu clar al efectului pe care îl poate avea încrederea și de fiecare dată când intru în vorbă cu o femeie însărcinată nu mă pot abține să nu povestesc.

Având în vedere istoricul meu de mioapă veterană, minunatul meu medic care îmi supraveghea sarcina, a găsit de cuviință să ceară un aviz de la medicul oftalmolog înainte de a-mi da acordul de a naște natural chiar dacă era a doua oară

Zis și făcut. M-am prezentat la consultație și intrând în vorbă cu medicul aceasta mă întreabă ce diferență de vârstă va fi între copii, iar eu îi răspund că doi ani și două luni. Atunci ea mi-a oferit o încurajare incredibilă care avea să scrie evenimentele ce au urmat. Mi-a spus ca aceeași experiență a avut-o și ea și că dacă diferența este mai mică de trei ani corpul mamei își amintește experiența primei nașteri, iar a doua decurge mult mai ușor, lecția fiind deja învățată.

Aceasta a fost afirmația supremă care o dată ajunsă la urechile mele, s-a întipărit adânc în subconștientul meu și mi-a permis să mă relaxez și să mă las pe mâna naturii.

A venit și ziua mult așteptată când, fără să realizez ce se întâmplă, corpul meu a început în mod natural să dreneze toate căile, proces ce s-a incheiat cu o senzație similară cu cea a desprinderii unui nasture, dar care era de fapt începutul travaliului, momentul în care a început să se deschidă colul. Abia apoi când deodată au început contracțiile regulate din două în două minute am înțeles că fetița mea are să se nască.

Ceea ce vreau să clarific este că ceea ce am simțit nu se poate atribui expresiei ”durerile nașterii”, pentru că din perspectiva mea acele contracții nu erau o durere adevărată, ci pur și simplu un proces natural în care mușchii corpului meu se încordau și apoi se relaxau fără ca eu să pot sau sa trebuiască să fac ceva. Pur și simplu întreg corpul meu se bloca atunci când vroia el și chiar dacă eu încercam să ridic piciorul pentru a face un pas nimic altceva nu se întâmpla. Comanda era în totalitate la corp.

Luată pe sus de mama și soțul meu am plecat grăbiți spre spital. În mașină, din poziția în șezut în care stăteam am simțit o presiune mare in zona lombară și m-am răsucit ușor pe o parte desfăcând ușor picioarele astfel încât să nu mai simt acel discomfort. Acesta a fost momentul în care copilul a început să coboare iar până am ajuns în curtea spitalului deja îi simțeam căpușorul între coapse.

Soțul meu a plecat după targă. S-a întors cu tot cu asistente. Eu strigam ”A ieșit capul! A ieșit capul!”, ”Taci, tu, că nu a ieșit niciun cap”, îmi răspunde o asistentă.

Tot drumul spre sala de naștere cu ochii închiși auzeam doar ”Nu te screme”, ”Nu te ține de bară că îți prinzi degetele”, dar eu nu mă scremeam și nici nu strângeam nimic în mână, pur și simplu corpul meu făcea toate acestea pentru mine, eu doar observam din postura de martor.

Ceea ce am spus a fost ”S-a mișcat, copilul s-a mișcat!”, am auzit o voce ”Sigur că s-a mișcat, doar e viu!”, abia apoi am înțeles că nu fusesem suficient de clară, copilul se mișcase în afara mea, nu înăuntrul meu, moment în care s-a rupt și apa.

Ajunsă în sala de nașteri, asistentele grăbite pregăteau cele necesare, iar una din ele îmi trage în jos pantalonii, se oprește și spune ”E aici!”, vine o alta: ”Ce e aici?”, ”Copilul e aici!”. Mititica mea, dormea liniștită  între picioarele mele, și la fel de hotărâtă pe ceea ce își dorește ca și astăzi s-a născut singură într-un travaliu ce a ținut fix o oră.

Dragile mele dragi, ființe divine dădătoare de viață! Nu vă temeți! Natura a făcut asta dintotdeauna și a făcut-o perfect pentru că altfel viața nu ar mai fi existat. Vă rog, vă implor! Nu vă temeți, ceea ce vedeți prin filme este un circ, este un truc pentru audiență, un truc care vă formează credințe, iar credințele vă creează realitatea. Aveți încredere în voi, aveți încredere în natură, iubiți-vă corpul, minunați-vă de măreția creației. Lăsați natura să facă ceea ce știe ea mai bine și anume să dea viață, să susțină, să hrănească și să protejeze. Informația, inteligența se găsesc în fiecare dintre celulele corpului tău, ascultă-l, dă-i răgaz, doar oprește-te și lasă-l să facă lucrul pentru care a fost creat. El lucreză în permanență doar în avantajul tău, tinde în permanență spre vindecare. Dă-i voie și nu te împotrivi. Deschide-te și renunță la încrâncenare, relaxează-te și respiră!

Sunt sigură ca ați citit deja despre toate studiile care arată nenumăratele beneficii ale nașterii naturale în refacerea mai rapidă a mamei și a siluetei, flora intestinală și imunitatea copilului. Și să nu uităm faptul că în primul rând copilul știe exact când este pregătit să pătrundă în această lume, lăsați-l pe el să decidă asta!