Cum să ai grijă și de tine

În legătură cu acest subiect vreau să vorbesc despre două aspecte care mie mi se par deosebit de importante și care pun în pericol însăși persoana care ajută.

 

Avem nevoie să observăm că nu toți oamenii care îi vedem noi ca fiind în suferință au neapărată nevoie de ajutor, ba chiar în unele situații este greșit să intervenim mai ales dacă nu ni s-a cerut ajutorul la nivel subtil pentru că fiecare om are de înțeles niște lucruri din experiențele vieții, proces ce se poate întâmpla inclusiv inconștient. Este deosebit de important în procesul de evoluție să ne demonstrăm nouă că suntem capabili și că avem forța necesară să facem lucrurile să se întâmple. În plus este o foarte mare diferență între a îndruma, a oferi ghidare și a face practic toată munca în locul persoanei în cauză. Este similar cu a oferi cuiva pește versus a-l învăța să pescuiască.

Primul aspect este sacrificiul de sine. Este neapărat necesar să ne amintim să ne oferim și nouă ajutorul, adică să menținem un echilibru între procesele de dăruire și de primire. Da, știu, este minunat, faptul de a-i ajuta pe ceilalți este ceva greu explicabil în cuvinte, în plus te ajută la stima de sine, te face să te simți util, important, să simți că tu contezi, să îți validezi valoarea, să concluzionezi că ești o persoană bună, că faci ceea ce este corect, dar să nu uităm să păstrăm o limită pentru că va fi foarte greu să îi ajuți pe alții atunci când tu însuți ești neajutorat. Ca să poți să ai grijă de ceilalți ai nevoie ca în primul rând tu să fii ok. Cum va putea o mamă să aibă grijă de copiii ei dacă va fi epuizată fizic și psihic? Cum va putea o persoană să facă voluntariat, dacă ea însăși nu se poate ține pe picioare? S-a demonstrat științific o corelație între acest cult al sacrificiului de sine și afecțiuni precum cancerul la sân.

 

Dar cum ne dăm seama de prezența sau absența acestui echilibru?!

 

Dă-ți voie să simți dacă într-adevăr acesta este lucrul pe care vrei să îl faci sau îți forțezi limitele doar ca să demonstrezi că ești o mamă bună, sau o colegă bună, sau o vecină bună. Impune limite și rezervă-ți timp și pentru tine. Îți vei mulțumi mai târziu! Orice copil are nevoie să petreacă timp și singur la un moment dat, să învețe că este capabil, să învețe să se descurce în viață, să devină independent. Știu că este responsabilitatea ta să rămână întreg, dar tot a ta este să devină un adult responsabil. 

 

De câte ori ai fost pus în situația să nu poți refuza să ajuți pe cineva deși știi că nu îți doreai asta?

 

Învață să refuzi să oferi ajutorul dacă asta îți pune în pericol propria persoană, în felul ăsta vei fi capabil să ajuți mai multe persoane, mai mult timp. Da, ai citit bine! Fă o pauză și adu atenția în interiorul tău, lucrează cu tine, repară nevoia de a fi văzut un om bun de ceilalți, starea de bine poate fi obținută și din alte surse decât cele exterioare, adică din aprobarea celorlalți, de banii din cont, de concluzia ta că ești un om bun având în vedere faptele tale. Înțelege că ceea ce zic ceilalți este doar o părere din multe alte mii.

 

Vindecă-ți sufletul și apoi întoarce-te spre ceilalți și abia atunci vei fi capabilă să îi ajuți cu adevărat.