Eu nu sunt genul care să sărbătorească o zi anume, omul a inventat contorizarea timpului pentru a se organiza mai bine, dar nu știu sigur dacă a fost cea mai bună alegere.
Pentru unii trecerea timpului este un motiv de bucurie, pentru alții de stres. Ești mai presat dacă știi cât timp a trecut și cât mai ai, decât dacă pur și simplu ai fi în tihnă știind că nu TREBUIE să faci absolut nimic, ci singura ta responsabilitate este să trăiești ceea ce vrei să trăiești, să simți și să fii.
Și o să îmi spui ”cum adică, să stai toată ziua ca o legumă?!” Stai liniștit, asta nu se va întâmpla, omul este o ființă creatoare și va găsi foarte repede alte și alte ocupații ajutat de plictis. Va construi, va inventa, va crea, la fel ca atunci când a evoluat la stadiul în care se află acum, dar la un moment dat a uitat să fie el și a încercat din răsputeri să fie ca ceilalți.
Ceea ce s-ar schimba este că ar face nu pentru că TREBUIE ci pentru că îl cheamă inima și atunci va fi fericit. Fără să îl preseze timpul, ci mânat de propria nerăbdare, de propria motivație. Omul a învățat să țină cont de timp și astfel să fie condiționat de el.
Mă amuză foarte mult felul în care motanul meu NU înțelege timpul.
El știe că după ce îi deschid ușa ca să intre în casă urmează și momentul în care îi pun mâncare pe terasă, dar ceea ce nu înțelege este că asta se întâmplă doar dimineața, așa că se cere afară și apoi iar în casă de mai multe ori pe zi fără a avea un alt scop decât cel de a aștepta încă o porție.
Ceea ce îți doresc pentru noul an și apoi pentru toată viața este să înveți să nu mai ții cont de timp, vârsta este o limită doar dacă îi dai chiar tu această putere.
Când am împlinit 30 ani am dat o petrecere, m-am distrat ca un copil, cu copiii invitaților mei, pentru că adulții au stat desumflați la mese. Am țopăit în jurul adulților, am făcut baloane de săpun, m-am strâmbat și m-am bucurat, fără machiaj și fără tocuri. Mama spunea ”uite-te la ea, cică are 30 ani.”
Povestind cu o prietenă din copilărie mi-a spus că la aniversarea ei de 30 ani a stat toata ziua închisă în casă și nu a vorbit cu nimeni… Or fi anii de vină? Sau o fi percepția noastră despre numărul lor?
Anul care a trecut, cu bune și cu rele, a fost pentru mine o binecuvântare,
m-a învățat că nu suntem niciodată singuri și că tot ceea ce facem are un scop divin indiferent dacă suntem sau nu conștienți de el. 2022 este anul în care pentru prima dată am simțit să sunt în direcția potrivită. Nu am înțeles încă cu certitudine încotro mă îndrept, dar pentru prima dată în viață simt că nu mai rătăcesc în întuneric și că poteca pe care sunt are să mă ducă exact acolo unde mi-am propus să ajung încă dinainte de a mă naște.
Anul care vine să îți aducă puterea și înțelepciunea de a vedea frumosul din tine și din jurul tău în fiecare zi, de a simți plăcerea, de a iubi, de a trăi. Îți doresc să ai încrederea de a te lăsa purtat de valul vieții pentru că nu este responsabilitatea ta să ții totul laolaltă. Lumea este o armonie perfectă, ceea ce ai nevoie este doar să ai ochi să o vezi.
”Probabil că vei zice că sunt o visătoare, dar ceea ce vreau să spun este că nu sunt singura, iar ceea ce îți doresc ție este ca într-o zi să te alături noua și să trăim cu toții ca unul.” Îți las aici piesa care mi-a umplut astăzi mintea și pieptul de bucurie, m-a facut să țopăi și să mă bucur din nou, de data acesta singura prin casă, dar cu gândul la toți cei dragi.


Ți-a plăcut articolul și dorești să te informăm când publicăm noutăți?